Să mergi într-o excursie într-o ţară străină nu mai este o avere dar să poţi să faci asta în interese de servici este şi mai ieftin. Serviciu mi-a programat o vizită, la un furnizor de echipamente din Ulm, Germania, pentru a inspecta o maşina în vederea achiziţiei. Scopul meu acolo era să fiu bine informat cu privire la funcţionalitatea maşinii şi la caracteristicile acesteia. Nu am să continui subiectul pentru că nu face obiectul acestui articol.

În data de 27 Iunie 2011 am plecat cu avionul din Timişoara cu o cursă direct spre München unde am aterizat după aproximativ o oră de zbor. De aici al luat trenul spre Ulm parcurgând cam 300 km. Când ajungi prima dată în Germania ai impresia că ai ajuns într-o altă lume. Au totul automatizat astfel încât m-am bâlbâit când am fost să-mi cumpăr un bilet de la un automat plasat chiar pe peronul gării, sub aeroport. Nimeni nu m-a ajutat pentru că nu ştiu limba engleză. După ce am fost nevoit să sun persoana de contact din Ulm şi după ce am primit informaţii importante am reuşit să mă urc în tren spre destinaţia finală.

Am ajuns seara în Ulm şi nu mai era timp să merg în aceea zi la fabrica aşa că întâlnirea s-a programat pe a doua zi dimineaţă. La Gara am fost întâmpinat de persoana de contact, secretară, care m-a condus cu maşina la hotel. În drum spre hotel am trecut prin oraş minunându-mă de locurile minunate care aveau să-mi fie obiective turistice a doua zi. Secretara dând dovadă de o ospitalitate tipic nemţeasca s-a oferit să-mi ofere un tur rapid al oraşului, cu maşina, astfel încât am putut să-mi fixez mai multe obiective pentru a doua zi. Ne-am plimbat mai bine de o oră prin centrul oraşului primind informaţii ca de la un ghid turistic. Oricine ar fi mândru de un astfel de oraş şi mai ales când ai ce să povesteşti.

De dimineaţa, după ce am savurat un delicios mic dejun nemţesc, am pornit spre fabrică unde avea loc prezentarea. Totul a decurs minunat şi ne-am mişcat eficient sau nemţeşte aş putea zice şi pe la ora 13 eram deja în hotel. După ce am făcut un duş şi m-am schimbat, nu am mai stat pe gânduri şi am plecat spre centru istoric al oraşului. De la recepţie am primit harta oraşului cu toate reperele importante frumos aranjate. Am ieşit din hotel cu gândul să iau autobuzul dar pentru ca aşteptatul în soare nu era o soluţie prea bună am pornit la drum, pe jos, tot prin soare.

După un mic popas în Koufland-ul lor am ajuns în centru oraşului. Din îndepărtare se putea întrezări vârful falnic al celei mai înalte biserici din lume. Acesta a fost principalul meu obiectiv turistic şi pe care l-am explorat în întregime. Am ajuns în centru pieţei unde se înalta renumită biserica, unde am tras câteva cadre. Am intrat în interiorul bisericii unde am avut parte de o lumină misterioasă şi de o călduroasă primire din partea celor care erau angajaţi în a oferii informaţii. Din acest punct de vedere am avut o plăcută surpriză când a venit la mine o femeie în vârstă care avea o panglică pe care scria "informaţii" care mi-a recomandat un spot unde ajungea lumina şi unde se puteau face fotografii frumoase. A avut dreptate şi am făcut fotografia de mai jos.

După ce am străbătut biserica dintr-o parte în alta am început ascensiunea spre vârf. E mult de urcat sunt nu mai puţin de 768 de trepte într-un turn de biserică care ajunge la un total de 160.5 m fiind considerată cea mai înaltă biserica din lume. A fost o curs infernala mai ales că la un moment dat se îngustau scările de aproape ajungeam să mă frec de pereţi cu umerii. Să urci în condiţiile alea nu era o mare plăcere.

Dar am ajuns în vârf şi plăcerea reuşitei este de nedescris. De sus oraşul se vedea uşor înceţoşat din cauza caniculei drept urmare fotografiile făcute de sus nu sunt spectaculoase dar senzaţia pe care o ai fiind la aceea înălţime este spectaculoasă. După ce am dat câteva ture în jurul vârfului am început să cobor pe aceleaşi scări anevoioase cu specificarea ca coborârea se face pe alte scări decât urcarea astfel încât să un existe riscul să se întâlnea două persoane. Interesant, nu ?!

Am ajuns jos şi acum urma să iau la picior zona şi să vizitez celelalte obiective propuse pentru aceea zi. Am pornit spre zona cu casele pescarilor. Exista chiar un canal, care a fost deviat din râul principal, folosit pentru pescuit. Trecând printre casele pescarilor am ajuns şi la raul care separa oraşul în două.

Mergând aşa printre casele care au păstrat stilul vechi am ajuns într-o zonă plină de restaurante mai mici şi mai mari făcute chiar în aceste case. Una mi-a atras atenţia în mod special pentru că avea o "terasă" improvizată pe marginea unui pârâu(sau poate era tot parte din canalul de care v-am povestit anterior) care trecea printre case. Tot malul acestui parau arata ca nişte scări de beton pe care era improvizata terasa astfel încât puteai servii o bere rece chiar aproape în apă. Asta am şi făcut şi am luat o pauză şi m-am bucurat de o bună bere germană.

Timpul trecea şi după ce am plecat de la terasa m-am întors în piaţă că îmi epuizasem toate reperele şi pentru că se apropia seara. De ce m-am întors iar în piaţa? Era singurul reper care să mă ajute să găsesc drumul spre hotel. Am mai dat câteva ture în jurul bisericii şi am pornit spre hotel pentru că aveam de mers mai bine de o oră şi începea să se lase seara.

A doua zi am plecat de dimineaţă spre aeroport iar seară am si ajuns acasă.

• < Prec
• Următor >