Prev
Next
Odata instalati in satul Pestera, am si inceput sa ne gandim la "planul" facut pe genunchi pentru urmatoarele zile. Prima zi- Cascada Sapte Scari, care este situata la Sud de orasul Brasov; mai exact plecarea se face din Timisul de Jos.
Un coleg de la club (n.a. Clubul foto Imagonhd) mi-a recomandat aceasta cascada. La ultima intalnire, inainte sa plec in concediu, el a auzit unde vreau sa merg si a insistat sa nu ratez aceasta cascada. Intr-adevar a fost ceva unic care nu trebuia ratat.
Cascada Sapte Scari este a doua ca lungime din Europa, avand o diferenta de nivel de 120 m.Traseul spre cascada este foarte usor si dureaza aproximativ o ora. Poteca urca pe firul apei pana la prima treapta a cascadei aflata la o inaltime de 8m si mai departe pe scari metalice si punti cu inaltimi variabile, pe care o superba cadere de apa de munte le uda. Din acest motiv, iarna accesul este interzis, puntile si scarile metalice fiind inghetate. A fost foarte interesanta experienta si ma bucur enorm ca am fost acolo.
Pentru mai multe fotografii intrati in galerie.
Prima zi a am calatorit cu masina pana in satul Pestera (zona Bran-Moeciu) care avea sa fie locul nostru de plecare in toate zonele pe care voiam sa le vizitam in acest concediu. Conditiile de cazare au fost bune si am avut o priveliste de vis spre masivul Bucegi.
In drum ne-am abatut pe la "Lacul Balea" care se afla in drumul Transfagarasanului, care traverseaza muntii Fagaras de la nord la sud. O zona minunata, dar pacat ca este usor accesibila, motiv pentru care toti aceia care nu au auzit de cos de gunoi au ajuns si pe aici. Exceptand mizeria, locul este mirific cu un peisaj de exceptie.
Dupa acest scurt popas ne-am continuat drumul pana la locul de cazare.
Pentru mai multe fotografii intrati in galerie.
Se pare ca nu reusesc sa scriu de fiecare data cand vin dintr-o drumetie. Lipsa de timp este principalul vinovat. Sa lasam scuzele si sa va zic cateva cuvinte despre minunata iesire de luna aceasta.
Spre deosebire de iesirea precedenta, acum chiar am ajuns la destinatia propusa. Am vrut sa ajungem la Lacul Bucura si am facut-o. Am mai fost pe traseul asta dar cu foarte muti ani in urma, asa ca aproape am uitat locurile. Pana sa ajungem pe Saua Bucurei am avut parte de ceata. Dar nu ne-am intristat pentru ca aceasta a avut farmecul ei.
Am avut parte de un urcus greu (sub Saua Bucurei), dar bucuria care m-a cuprins cand am ajuns sus a fost extraordianara. Spre surprinderea prietenilor mei am exclamat : " 'ai de **** mea ... !" (textul complet prin messanger 
).
Mai multe fotografii aici.