Prev
Next
Tot timpul am fost fascinat de nori şi când am ridicat privirea spre cer i-am admirat cu insistenţă. Aşa se face că într-o zi minunată de toamnă am plecat cu Ade spre Sivaşi, care este locul de unde indiferent de anotimp, priveliştea te cucereşte, cu atât mai mult acum din cauza norilor peisajul era de vis.
Ne-am burduşit bine cu hainele de iarnă pentru că aveam de gând să zăbovim ceva timp pe acele dealuri şi nu am vrut ca disconfortul termic să ne fugărească acasă. Am plecat la drum şi după jumătate de oră am ajuns la destinaţie. Am lăsat maşina pe mărginea drumului şi ne-am urcat pe deal şi m-am şi apucat de declanşat în stânga şi în dreaptă. Nu am stat într-un loc şi ne-am deplasat pe coama dealului astfel încât să prind zonă şi în alte unghiuri. Soarele se apropia de apus lucru care făcea ca lumina să fie spectaculoasă. La un moment dat a trecut o maşină pe acolo care a ridicat un nor de praf numai bun de "pozat" dar neexploatat suficient.
Ieşirile in oraşul Sibiu au fost in totdeauna frumoase pentru ca este unul dintre cele mai frumoase oraşe din Transilvania. Am plecat într-o zi de 10 Septembrie, o zi frumoasa de duminica, călduroasă, care ne ne aduce aminte de zilele de vara.
De cele mai multe ori plimbarea prin Sibiu se face in zona Piaţa Mare cu o tura si prin Piaţa Mica si neapărat pe podul Minciunilor. In Piaţa Mare am avut parte de un spectacol pe cinste. In mijlocul pieţei o fântână arteziana, daca pot să-i spun aşa pentru ca are o mulţime de orificii făcute la nivelul solului prin care iese apa cu jet puternic. Acest show de dare de apa a făcut deliciul copiilor care, in număr mare, zburdau împreună cu picurii de apa. Erau uzi, erau fericiţi, erau in culmea extazului iar turiştii făceau cerc in jurul lor făcând fotografii. Am încercat si eu câteva instantanee dar a fost foarte dificil cu acei copii care zburdau întruna si care nu te aşteaptă să-ţi reglezi aparatul. Se putea si mai bine dar face bine la experienta.
Orice concediu este reuşit dacă după ce te întorci încă rămâi cu gândul în urmă la ce a fost. Chiar dacă mersul cu maşina spre staţiunea Ulcinj nu a fost o aventură pe care să vreau să o repet, concediul în Muntenegru a fost unul reuşit. Nu mai ştiu de unde ne-a venit ideea de a merge în această ţară dar după ce am avut experienţa cu Croaţia acum câţiva ani şi după ce am ascultat părerile celor care au fost în Muntenegru am zis, de ce nu.
Cum am zis mai sus experienţa cu maşina a fost una neplăcută. Am plecat seara din Hunedoara urmând un traseu recomandat de GPS(IGo pe Android). Ne-am luat după el, chiar dacă este posibil ca eu să fi setat ceva greşit pe el şi am ajuns să mergem prin sate uitate de lume astfel încât timpul de deplasare în timp s-a mărit simţitor chiar dacă în kilometrii, drumul, poate a fost mai scurt decât varianta de a merge doar pe drumul european.